Traiesc in Romania si asta imi ocupa tot timpul…

Pe cat de ciudat suna aceasta expresie, pe atat de adevarata este. PE 8 martie ma deplasam cu masina personala pe Bd-ul I.C. Bratianu, intre Piata Unirii si Universitate (parca asa se numeste bulevardul). Tocmai iesisem din pasaj, circulam pe banda 1 cand, deodata sunt acrosat din spate de pe partea stanga de o alta masina. Ce se intamplase? Soferita din cealalta masina a vrut sa treaca printre mine si coloana din fata ei si nu prea a avut loc. Bineinteles, trag imediat pe dreapta si ma dau jos. Cealalta masina opreste putin mai in fata si din ea coboara o domnisoara foarte agitata care se indreapta rapid catre mine si imi spune: “Stai linistit ca nu s-a intamplat nimic”. In momentul acela, am vazut negru in fata ochilor (aveam o gramada de lucruri de rezolvat in ziua respectiva si numai de asa ceva nu aveam timp). Ma uit la masina, o pipai (mai lipsea doar sa o ascult) si observ ca era doar zgariata superficial (nimic care sa nu dispara cu un polish). Deja ma gandeam ca as putea-o ruga pe individa sa scriem o declaratie de mana, semnata si cu martori ca nu au existat daune si sa ne vedem fiecare de treburile noastre. Totusi, inainte de a-i spune ideea mea, m-am decis sa verific si masina ei: aripa indoita, vopsea sarita si spoiler zgariat. Va dati seama ce dezamagire am simtit in momentul respectiv. Am pus mana pe telefon si am sunat la 112 pentru a afla catre ce sectie de politie trebuie sa ne indreptam. Doamna de la capatul celalalt al telefonului mi-a raspuns foarte politicos ca trebuie sa mergem pe Cale Grivitei. Bineinteles, crizata care a provocat accidentul o tinea sus si tare ca ea nu are nicio vina ca nu am incaput eu pe sosea si ca ea a semnalizat inainte de a schimba banda. Mai mult, a insistat sa mergem la politie pe Udristei, ca stie ea mai bine. De acolo, asa cum ma asteptam, am fost indrumati sa mergem pe Calea Grivitei. In traficul infernal din Bucuresti, am pierdut-o si am ajuns singur pe Grivitei. Acolo, am crezut ca nu am ajuns unde trebuia, deoarece era un adevarat lux (un bar cu internet pe laptop-uri Sony Vaio, monitoare Acer Ferrari, canapele etc.), ceea ce nu se poate spune despre celelalte unitati de politie care se ocupa de tamponari mai usoare. Insa mirarea mea mi-a fost curmata de un afis care instiinta soferii ca sectia a fost realizata impreuna cu Omniasig. Am completat formularul, insa pe individa ia-o de unde nu e. Am asteptat vreo 4 ore pana mi-a venit randul, pentru ca politistul care m-a luat in primire sa-mi spuna ca trebuia sa merg la alta sectie, pe undeva pe langa Baba Novac. Neincrezator, sun din nou la 112, de unde mi se spune ca, intr-adevar, trebuia sa merg la sectia din Baba Novac deoarece accidentul a avut loc mai aproape de Piata Unirii. Daca ar fi avut loc mai aproape de Piata Universitatii, atunci ar fi trebuit sa merg la sectia de pe Grivitei. Plin de nervi (afara se intunecase deja), ma urc in masina si plec catre sectia unde fusesem indrumat sa merg. Acolo, bineinteles, era alta coada la care trebuia sa atept. Dupa vreo ora si jumatate de asteptare, imi vine randul sa intru in birou si sa explic ce se intamplase. Acolo aflu ca fusese si individa din cealalta masina ceva mai devreme sa raporteze evenimentul, insa nu declarase nimic in scris deoarece nu imi cunostea numarul de inmatriculare si nu avea asigurarea cu ea. Asadar, politistul de acolo imi spune foarte amabil sa ma prezint a doua zi pentru a afla cum s-a solutionat cazul. Nu era suficient ca am pierdut jumatate de zi degeaba, trebuia sa mai pierd si a doua zi macar o ora. Cu un pachet de nervi si mai mare, plec catre casa pe la ora 22:00 (in conditiile in care accidentul avusese loc pe la ora 15:00).
A doua zi am fost la politie, unde am primit procesul verbal, copia dupa asigurarea vinovatei si autorizatia de reparatie. In concluzie, expresia “prostul nu e prost destul pana nu e si fudul” este de fapt un mare adevar. De ce? Iata ce as fi facut eu daca as fi fost in locul domnisoarei care a provocat accidentul: as fi incercat sa il rog pe celalalt sofer sa nu mearga la politie, i-as fi dat 50 de lei sa isi cumpere un polish si i-as fi cerut o declaratie in scris ca masina lui nu a patit nimic. Apoi as fi mers la politie si as fi declarat ca am gasit masina asa in parcare si as fi reparat-o in contul asigurarii CASCO. Da, stiu, nu este legal, insa in felul asta am fi scapat amandoi de timpul pierdut, de punctele de penalizare si de amenda. Dar, cum tipa a fost convinsa tot timpul ca nu are nicio vina si, mai mult, dadea telefoane la toti cunoscutii ei sa le spuna ca un prost de sofer a lovit-o pe ea, a platit cu varf si indesat.
Nu va doresc decat sa va fereasca Dumnezeu de astfel de soferite si de accidente in mult iubita noastra patrie. Mai mult daca va gasiti vreodata masina lovita sau zgariata prin vreo parcare, cel mai bine este sa mergeti sa declarati evenimentul la o sectie de politie mai libera, eventual pe undeva pe la tara (asta, in cazul in care nu aveti prea mult timp cu care nu aveti ce face).

Cu AMD, in vizita la Ferrari

In sfarsit, mi-am facut ceva timp sa scriu si aici cateva impresii dupa scurta mea vizita facuta la fabrica Ferrari din Italia, la invitatia primita din partea AMD. Initial, fusesem invitat la lansarea lui R600, care trebuia sa aiba loc la Amsterdam, la sfarsitul acestei saptamani, insa, dupa cum probabil siti deja, evenimentul a fost amanat. Conform lui Pierre Brunswick, Vicepresedinte AMD in Vanzari si Marketing pentru Europa de Est, Rusia si Turcia, pe care am avut placerea sa il cunosc pe parcursul sederii mele in Italia, amanarea se datoreaza incapabilitatii partenerilor de a aproviziona piata cu noile placi video in momentul de fata. De asemenea, in cadrul unei cine cu specific italian (paste), a declarat ca noile lor placi video au deja drivere WHQL, ceea ce este de-a dreptul impresionant. Cam cum au decurs lucrurile?
Saptamana trecuta, luni, am primit invitatia de a vizita fabrica Ferrari, totul fiind platit de AMD. Bineinteles, nu am putut da un raspuns imediat, deoarece trebuia sa discut problema si cu Dorian (redactorul sef). Am primit rezervarea biletului de avion pe care l-am ridicat marti de la biroul Austrian Airlines, iar marti am decolat spre Bologna, facand escala la Viena. Ce m-a surprins este ca am fost sunat de catre Dl. Ivica Stankovic – PR Manager pentru Europa de Est – care dorea sa se asigure ca totul este in regula. Ba mai mult, acest lucru mi-a accentuat ideea ca, fiind totul organizat intr-un timp atat de scurt, cu siguranta ca ceva nu va merge bine.
Pe aeroportul de la Otopeni am cunoscut si un coleg de la revista Chip – Francisc Kurko – invitat si el la eveniment. Am ajuns, intr-un final, in Bologna unde, asa cum ni s-a promis, eram asteptati de un taxi, numai ca nu era un taxi normal, ci un Mercedes E Class full option (piele andd all the rest). Asadar, am fost impresionati din prima clipa. Ajunsi la hotel (Real Fini Baia del Re) am facut chec-in-ul dupa care am fost indrumati catre camerele noastre (in the village, cum a zis cel de la receptie). Vazand cladirea in care urma sa stam, am fost usor dezamagiti deoarece arata exact ca un motel, insa ne-am schimbat brusc parerea cand am vazut interiorul camerelor, de unde trag concluzia ca nu trebuie niciodata sa iti formezi o impresie la prima vedere. Camerele erau cu adevarat la standardul de 4 stele, cat avea hotelul: camera mare, baie imensa dotata cu tot ce i-ar putea trebui unui client (prosoape, pasta de dinti, periuta de dinti, sampon, gel de dus, oglinda pentru machiaj, uscator de par, lama de ras, spuma de ras, after shave) si balcon. Camerei, de asemenea, nu i se putea reprosa nimic: televizor LCD, mini bar, priza de internet, telefon si un pat de-a dreptul urias.
Dupa ce in seara sosirii noastre in Italia am cinat cu Pierre Brunswick si cu alti jurnalisti, a doua zi am vizitat fabrica Ferrari, atelierul de Formula 1, casa Enzo Ferrari, muzeul Ferrari si motivul pentru care AMD are dreptul de a invita presa in fabrica Ferrari: data center-ul. De ce spun asta? Deoarece acel data center (folosit de Scuderria Ferrari pentru a proiecta masinile de Formula 1 si pentru a le mentine pe circuit pana la sfarsitul cursei) este echipat in totalitate cu procesoare AMD. De ce cu procesoare AMD? Oficialii Ferrari au declarat ca AMD are un roadmap bun si, mai mult de atat si mai important – il respecta.
Pe parcursul zilei am servit pranzul la restaurantul Montana din Maranello, un restaurant cu traditie pe ai carui pereti se pot admira autografe ai deiversilor pilot de Formula 1, echipamente, roti si eleroane folosite in Formula 1 (foarte impresionant si, in acelasi timp primitor).
A doua zi, desi noi am mai fi stat acolo, am plecat catre aeroport tot cu un taxi de lux, de data aceasta a fost vorba de o Lancia Thesis, care, spre deosebire de Mercedes, avea tapiteria din piele intoarsa.
Dupa aceasta vizita nu am cuvinte sa arat cat de impresionant a fost totul, in special fabrica unde se construiesc bolizii; este de-a dreptul incredibil cata disciplina si curatenie poate exista intr-o fabrica, poate chiar mai curat decat in spitalele din Romania.
Cei care afirma ca italienii sunt la fel ca romanii probabil ca nu stiu ce vorbesc. Ne curge, intr-adevar, acelasi sange in vene, insa ne despart probabil cam 20 de ani de civilizatie. Fiecare popor are defectele sale si sunt convins ca italienii nu fac exceptie, insa, spre deosebire de noi, stiu sa se poarte atat cu turistii, cat si intre ei. Stiu ca anumite reguli (de la cele de circulatie la bunele maniere) nu pot fi incalcate in nicio conditie.

Profesionalismul in IT

Emag, unul dintre cele mai vechi magazine online din Romania, are un succes fantastic, cu totii stim asta. De ce? Pe de o parte, au preturi considerabil mai mici decat marile magazine, iar pe de alta parte clientul nu mai este obligat sa se deplaseze pentru a-si ridica produsul deoarece acesta ii este livrat la usa. In ultimul timp, magazinele online si in special cele de calculatoare s-au inmultit, ceea ce nu poate decat sa ne bucure. Acum nu mai trebuie decat ca romanii sa invete sa aiba incredere in aceste magazine online deoarece nu sunt decat niste firme, la fel de serioase ca si magazinele clasice. Oare? Oare asta e singurul lucru de care mai este nevoie? Eu nu cred…Trebuie ca cei care conduc aceste magazine online sa invete ca preturile mici nu sunt singurele care atrag clientii.
Nu cred ca exista cumparator care sa nu-si doreasca un vanzator care sa stie ce vinde sau care sa stie sa serveasca un client. Recent, am avut neplacerea sa constat la unul din cele mai cunoscute magazine online de calculatoare din Romania (PCGarage) ca cei care se ocupa de introducerea produselor in site habar nu au care este diferenta dintre Pentium si Core 2. Astfel, erau prezentate acolo o serie de laptop-uri echipate cu procesoare Intel Pentium Core 2 Duo. Pai cam ce pretentii ar trebui sa avem de la niste oameni care nu cunosc nici macar denumirea procesoarelor. Si macar daca asta ar fi singura problema…
Cu ceva timp in urma, unul din colegi a facut o comanda pentru o sursa pe acelasi site. A asteptat el o zi, doua, trei sa fie sunat, insa, dintr-un motiv sau altul, responsabilii de vanzari nu au binevoit sa il sune pe om si sa-i spuna cand poate sa ridice produsul sau macar sa il anunte ca nu este in stoc. Mai mult de atat, dupa ce s-au scurs cele trei zile de asteptare, a primit un e-mail prin care era instiintat ca i-a fost anulata comanda. Pe baza a ce?
Sunt convins ca acesta nu este singurul caz si ca situatia este identica si la alte firme care comercializeaza calculatoare. Aceste magazine virtuale se afla intr-o perioada de dezvoltare si au un numar destul de mare de clienti datorita preturilor. Situatia se va schimba insa peste cativa ani, cand pretul nu va mai fi singurul care conteaza. De aceea, aceste magazine virtuale cu personal slab pregatit (ca sa nu zic de-a dreptul incompetent) au doua variante: fie incep sa ofere servicii de calitate si sa-si aprecieze clientii, fie isi inchid usile.
Situatii similare intalnim si la alte firme, mai mari si de la care avem pretentii. De exemplu, la sfarsitul anului trecut am testat in redactie si am prezentat in revista un sistem de racire cu apa furnizat de catre Depozitul de Calculatoare, al carui pret era foarte atractiv. Dupa ce au citit articolul respectiv, o parte din cititori ne-au solicitat ajutorul deoarece nu au gasit produsul in magazine. Nedumeriti, am intrebat si noi pe cei de la Depozit, care ne-au spus ca a fost vorba numai de o mostra, pentru a “vedea daca are succes pe piata din Romania”. Mai tarziu, am aflat de la unul dintre cititori ca, sunand la sediul firmei, i s-a spus ca s-a adus numai un exemplar si ca nici nu se vor mai aduce. Daca au hotarat sa nu mai importe produsul respectiv, inseamna ca au constatat ca nu este profitabil (asa mi se pare mie logic). Cum au ajuns la aceasta concluzie? Au facut un studiu de piata? Deoarece, conform feedback-ului primit de la cititorii nostri, situatia este complet inversa.
Marea problema a romanilor care lucreaza in vanzari, si nu este vorba numai e IT, este ca isi doresc sa castige cat mai multi bani, fara a-i interesa prea mult daca clientul este multumit sau nu. Eu m-am legat indeosebi de magazinele de calculatoare deoarece in acest domeniu ar trebui sa lucreze profesionisti, ceea ce se intampla in foarte putine cazuri.

Noul cod rutier: bun sau rau?

Stiu ca subiectul e vechi si s-a tot discutat pe seama lui, insa ieri a deschis un prieten subiectul si am observat ca multi sunt impotriva noii legislatii…si chiar daca nu sunt impotriva, sunt convinsi ca nu aduce nimic bun. Cel mai important lucru este, in opinia mea, obligatia soferilor de a promova din nou examenul de legislatie in urma suspendarii permisului pentru a se putea intoarce la volan. Toti cunoscutii mei sunt convinsi ca aceasta masura nu reprezinta decat o pierdere de timp si ca nu se va schimba nimic. Astfel, tot se va trece pe rosu, tot se va depasi pe linie continua si asa mai departe. Mi-au argumentat ca un sofer nu va deveni mai constiincios si ca nesimtirea de care dau dovada multi nu va disparea pentru simplul motiv ca au invatat din nou legislatia. Sunt perfect de acord cu ei, insa haideti sa ne gandim putin. Sa presupunem ca eu sunt unul din soferii aceia care forteaza mereu culoarea rosia a semaforului, care injura pietonii ce traverseaza regulamentar si circula cu o viteza de 100km/h prin Bucuresti si mi se suspenda permisul. Bineinteles, vine ziua in care trebuie sa sustin examenul teoretic pentru a putea reintra in posesia mult iubitului meu permis de conducere. Stand si analizand care este procentul celor care au reusit sa promoveze examenul, ajung la concluzia ca trebuie sa pierd ceva timp pentru a invata din nou legislatia, timp pe care l-as fi putut investi in ceva mai util. Intr-un final, reusesc sa iau “sala” si ajung din nou la volan. De data asta, sunt convins ca voi fi mai atent si ca voi incalca muuult mai putine reguli de circulatie si nu pentru ca le cunosc mai bine, ci de frica de a nu mai trece din nou prin proba “salii”.
Centura de siguranta nici eu nu o pot suferi deoarece am impresia ca ma sufoca (cel putin vara) insa o consider un rau necesar si de aceea mi-am facut un obicei din a o purta tot timpul. Cele 4-5 puncte de penalizare acordate pentru echiparea incompleta a masinii (triunghi reflectorizant, trusa de prim ajutor si stingator de incendiu) mi se par o aberatie. Sa fim seriosi, daca mi-ar lua masina foc cred ca nu as mai sti pe unde sa fug mai repede, in niciun caz nu as pierde timpul cu stingerea incendiului cu un dispozitiv ceva mai mare decat un insecticid.
O alta masura bine venita este cea care ii obliga pe incepatori sa circule in afara localitatilor cu o viteza maxima cu 20km/h mai mica decat cea permisa prin lege. Am vazut prea multe accidente mortale comise din cauza lipsei de experienta; eu personal, desi nu imi impunea nimeni acest lucru, nu am depasit 80km/h in afara localitatilor in primul an de sofat.
Acestea fiind spuse, sper sa nu ma injure nimeni pentru parerile mele sincere.

Mi-am facut si io blog

Toti romanii se pricep la IT (chiar daca unii mai mult si altii mai putin) si majoritatea se nasc forumisti. Mai nou, foarte multi isi fac bloguri. Dupa 3 luni de activitate la XtremPC ca redactor hardware, am decis sa urmez exemplul colegilor mei mai vechi din redactie si sa imi fac si eu un blog.
Voi aborda subiecte cat mai diverse si mai simple. In ciuda faptului ca toti cunoscutii ma considera o persoana lenesa cand vine vorba sa fac ceva din proprie initiativa, promit ca voi incerca sa fiu consecvent in aceasta noua activitate a mea (blogging-ul).
Daca simtiti nevoia sa comentati, nu aveti decat…nu va sta nimic in cale, este o tara libera (sau cel putin asa ne place sa credem). Voi incerca, pe cat posibil, sa va raspund, insa nu garantez nimic in aceasta privinta.